O să-mi croiesc un drum,
În oraș o să plec,
O să mă mut în centru și o să beau
Numai când și ce anume am chef.
N-am nevoie de scut,
Viața s-o iau în piept,
Trec prin rele, mă zbat,
Pe mândria-mi prostească dau vina pe drept.
Mă tragi în sus,
Mă târăști în jos,
Mereu indecisă, clasicul „du-te-n-colo,
De ce nu te-ai întors”,
Luat pe sus,
Cu totu-acaparat,
În tornadă de nisip
Acum viața-mi toată s-a transformat.