ProZ.com translation contests »
2014 annual ProZ.com translation contest: "Celebrations" » Spanish to Romanian » Entry by whitemoon02


Source text in Spanish

Translation by whitemoon02 (#16723)

Mi amigo no encontró lo que buscaba, y según yo llegué a presumir, consistió en que no buscaba nada, que es precisamente lo mismo que a otros muchos les acontece. Algunas madres, sí, buscaban a sus hijas, y algunos maridos a sus mujeres, pero ni una sola hija buscaba a su madre, ni una sola mujer a su marido. Acaso—decían,—se habrán quedado dormidas entre la confusión en alguna pieza... Es posible—decía yo para mí,—pero no es probable.

Una máscara vino disparada hacia mí.

—¿Eres tú?—me preguntó misteriosamente.
—Yo soy—le respondí seguro de no mentir.
—Conocí el dominó; pero esta noche es imposible; Paquita está ahí; mas el marido se ha empeñado en venir; no sabemos por dónde diantres ha encontrado billetes. ¡Lástima grande! ¡mira tú qué ocasión! Te hemos visto, y no atreviéndose a hablarte ella misma, me envía para decirte que mañana sin falta os veréis en la Sartén... Dominó encarnado y lazos blancos...
—Bien.
—¿Estás?
—No faltaré.
—¿Y tu mujer, hombre?—le decía a un ente rarísimo que se había vestido todo de cuernecitos de abundancia, un dominó negro que llevaba otro igual del brazo.
—Durmiendo estará ahora; por más que he hecho, no he podido decidirla a que venga; no hay otra más enemiga de diversiones.
—Así descansas tú en su virtud; ¿piensas estar aquí toda la noche?
—No, hasta las cuatro.
—Haces bien.
En esto se había alejado el de los cuernecillos, y entreoí estas palabras:
—Nada ha sospechado.
—¿Cómo era posible? Si salí una hora después que él...
—¿A las cuatro ha dicho?
—Sí.
—Tenemos tiempo. ¿Estás segura de la criada?
—No hay cuidado alguno, porque...

Una oleada cortó el hilo de mi curiosidad; las demás palabras del diálogo se confundieron con las repetidas voces de: ¿me conoces? te conozco, etcétera, etc.

¿Pues no parecía estrella mía haber traído esta noche un dominó igual al de todos los amantes, más feliz, por cierto, que Quevedo, que se parecía de noche a cuantos esperaban para pegarles?

—¡Chis! ¡chis! Por fin te encontré—me dijo otra máscara esbelta, asiéndome del brazo, y con su voz tierna y agitada por la esperanza satisfecha. ¿Hace mucho que me buscabas?
—No por cierto, porque no esperaba encontrarte.
Prietenul meu nu găsi ceea ce căuta și, după câte am reușit eu să înțeleg, pare că nu căuta nimic, adică tocmai același lucru care li se întâmplă multora. Unele mame, într-adevăr, își căutau fiicele, iar unii bărbați își căutau nevestele, însă nicio măcar o fiică nu își căuta mama și nici măcar o singură nevastă nu își căuta bărbatul. Poate, spuneau ei, că or fi adormit din greșeală în vreo odaie... Posibil, îmi spuneam mie însumi, dar nu probabil.
O persoană purtând mască veni în fugă la mine.
- Tu ești? mă întrebă în chip misterios.
- Eu sunt, îi răspunsei convins că nu mințeam.
- Ți-am recunoscut dominoul, dar astă seară va fi imposibil; Paquita este acolo, dară bărbate-su se încăpățână să vină și el; nu știm unde dracu' a găsit bilete. Mare păcat! Uite și tu ce ocazie! Te zăriserăm și cum ea nu îndrăznea să îți vorbească, m-a trimis pe mine să își spun că mâine negreșit vă veți vedea în Sarten. Domino roșu și papion alb.
- Bine.
- Vei fi acolo?
- Negreșit.
- Și nevastă-ta unde-i, omule? o întrebă pe arătarea ciudată care purta un costum acoperit de mici cornuri ale abundenței, un domino negru ce ținea unul identic de braț.
- Acum probabil că doarme; oricât m-am străduit, n-am putut s-o conving să vină; nimeni nu urăște distracția așa de tare ca ea.
- Așa ai să te poți odihni și tu; ai de gând să stai aici toată noaptea?
- Nu, doar până la patru.
- Bine faci.
În clipa aceea costumul plin de cornuri ale abundenței se îndepărtă și eu deslușii următoarele cuvinte:
- N-a bănuit nimic.
- Cum să fie posibil așa ceva? Dacă eu am plecat la o oră după el...
- La patru ai spus?
- Da.
- Avem timp. Ai încredere în servitoare?
- Nu avem de ce să ne facem griji pentru că...
Un puhoi de oameni îmi întrerupse firul curiozității; celelalte cuvinte ale conversației se amestecară cu voci repetând „știi cine sunt?”, „te cunosc” și așa mai departe.
Nu-i așa că mare noroc am avut pentru că purtam în seara asta un domino identic cu cel al tuturor amanților, eram mai fericit, de bună seamă, decât Quevedo, care la lăsarea serii se gândea la câți îl așteptau să îi bată.
- Țâst! Țâst! În sfârșit dau de tine! îmi spuse o altă persoană cu mască, zveltă, luându-mă de braț, cu vocea-i tandră și tulburată de dorința împlinită. Mă căutai de mult?
- Nu chiar din moment ce nu mă așteptam să te întâlnesc.


Discuss this entry